viaţa mea s-a strecurat
pe neobservate
(m-a obişnuit cu aşteptata ei faţă
neaşteptată
aşa cum viaţa vieţii mele
are exact lungimea ei de aşteptare,
începând cu o anume dată)
într-o fantă de imposibilitate.
patul e friguros
clanţa uşilor alunecoasă
şi dorinţa nu-şi mai doreşte să plece...
nu e decât un "doar",
îmi repet răsuflând
şi uscând aşternuturi transpirate
de gând,
nu trebuie decât să aştept riguros
şi va trece!
(e un moment de început
şi ca toate începuturile
e inţepenit in clipă
aşa cum faţa mea privită-n oglindă
din spate
pare un înger
cu o singură aripă.)
între cojile oului,
încet, să nu spulber
iluzia îmbinării perfecte,
mă unesc împreunându-le in somn,
străbătându-i scurtimea
în milimomente
mama
mă freca sub genunchiul julit
şi sub coate,
ai căzut, nu-i nimic,
te ridici,
şchiopătând, aşa cum poţi, cum mai poţi,
mergi, mergi, mergi, mergi,
mergi mai departe
cuvântul rostit de multe ori
spăla rana,
îmi spăla rana mistuită de febră,
o stingea în apă sărată si rece,
auzi cum sfârâie şi miroase a ars
pielea ta?
nu-i nimic îmi şoptise-n secret
până te măriţi, trece!
durează mai mult
traversarea ei de început,
dar ai să vezi,
doar cât te-ai copilărit puţin
şi-a trecut!
de sub respiraţia sânului şi-a smuls o pană
care creşte! zicea ea
lipeşte-o repede sub omoplat
pană nu se răceşte!
şi străveziu ,
mă mângâia ca o şoaptă înaltă
reverberată în interval
să-ţi cauţi şi-aripa cealaltă...
îndelung, penetrant,
apoi...departe şi...pal.
